Despre scări…
Atunci când pașii sunt egali și totuși diferiți
A trecut ceva vreme de când nu am mai scris, nu am avut dispoziția. Ce mai faceți, sper că vă găsiți bine, sănătoși.
Știți cu toții scările, treptele. Le-ați urcat cel puțin odată în viață, metaforic vorbind încă le urcam, le mai și coborâm deseori. Ideea e să ne mișcăm mereu. Observ din ce în ce mai mult că deși pașii sunt aproximativ egali, în ultima vreme e nevoie de un număr diferit pentru a ajunge în aceleași locuri în care ajung alții.
Lumea parcă e și mai nebună, și mai plină de ură și dezgust. Văd imbecilități pe două picioare care susțin sus și tare că ei au dreptate… zilele trecute un băiat deosebit de prost stătea cu mașina în dreptul semnului STOP și mă certa efectiv că nu i-am acordat prioritate… și că nu mă uit la semne… mă uitam la el și mă gândeam cum reușește să se încalțe dimineața corect, sau probabil că poartă adidași “unisex” și nu prea contează care în ce picior intră. Era totuși ceva de remarcat la el… era atât de încrezător și superior în conversație, încât am realizat că nu merită nici măcar efortul de a-l ruga să își îndrepte privirea în drepta sus…
Mă uit cum nu mai avem răbdare și bun simț, nici chiar atunci când suntem plătiți pentru asta și cumva pare că diferența între scările pe care ne aflăm este și mai pregnantă tocmai din cauza celor care mai au de urcat… din loc să căutăm să înțelegem cum se urcă de la cei de mai sus, noi parcă vrem să îi tragem și pe ăia în jos…
Am avut puțin contact cu lumea asta de antreprenor… wow… e ceva unde clar sunt pe prima treaptă… doar ca e o scară în spirală și cumva nu prea vezi ce urmează… e foarte greu sa încerci să faci lucrurile corect și normal atunci când nu prea știe nimeni să îți explice cum se face asta… dar continui să urc, treaptă cu treaptă… chiar dacă durează mai mult decât aș fi crezut…
Altfel, vă doresc la toți să găsiți răbdarea și puterea de a urca cât mai multe trepte pe cât mai multe scări…
