Despre timp…

#19

Azi e o zi importantă pentru mine, defapt dacă e să fiu sincer, am învățat că fiecare zi e importantă. Azi, aș putea spune că este o zi mai specială. Se împlinesc 19 ani de când sunt împreună cu fata pe care o iubesc… e mult parcă și să număr. Cumva trecutul s-a amestecat cu prezentul și parcă timpul a trecut muuuult prea repede.

Încă o face…

De 3 ani jumate în viața mea a intrat și Eden, un alt eveniment a cărui descriere este inefabilă.

Nu știu ce urmează în viitor, pot doar să sper că lucruri bune. O să încerc să le atrag făcându-le la rândul meu.

Dar privind în spate, îmi amintesc că m-am urcat în acest tren când încă eram copil și de atunci tot merg. Am trecut prin multe stații și de multe ori am vrut să cobor, dar tot de atât de multe ori am descoperit și niște peisaje minunate. Am învățat că nu e vorba neapărat despre destinație ci mai mult despre călătorie. Călătorie care este deosebit de frumoasă atunci când ai lângă tine compania ideală. Când persoana de lângă tine te respectă, te place așa cum ești și îți vede potențialul dincolo de toate defectele. Când ușor ușor defectele devin fade și calități nou descoperite le iau locul. Când este acolo când ești jos, când cade și ea doar pentru a vă putea ridica împreună. Când persoana de lângă tine te provoacă să devii un om mai bun și când îți oferă sprijin, blândețe și iubire în mod constant, tot ce poți face este să crești. Într-un final e vorba despre compania acelei persoane care te ascultă, îți spune că vorbești tâmpenii și te ascultă în continuare.

Când omul de lângă tine, prin felul lui de a fi, aduce în viața ta oameni de calitate și când vezi cum din niște copii cu vise și idealuri mai mult sau mai puțin realizabile, am devenit niște adulți cu la fel de multe vise și idealuri.

Bucuria a fost mereu acolo, chiar dacă uneori nu am știut să o văd. Însă climaxul a fost atins când prin înțelegerea și asumarea ei, am devenit tată. De atunci totul a fost și este mult mai intens, timpul are o cu totul altă semnificație și nu trece fără să mă gândesc sau să îmi fie dor de ele, de fetele mele.

Sper să realizați la timp, că nu e mereu ușor, chiar uneori este extrem de dificil, să trăiești ținând cont și de dorințele și nevoile celor de lângă voi. Dar că indiferent de ce ar fi, după furtună, întotdeauna vine soarele. Ideal ar fi să avem destulă răbdare să îl așteptăm. Ține de noi, exclusiv, să avem o relație frumoasă, bazată pe încredere și respect. Eu cred că, cheia este să încercăm mereu să ne transpunem în pielea celui de lângă noi, să încercăm să ne privim prin ochii lui și dacă ceva se vede greșit, atunci cel mai probabil că și este. Aveți răbdare, aveți putere și apreciați ceea ce aveți. Este cu siguranță mult mai mult decât merităm.

Vă doresc tuturor să aveți parte de oameni minunați lângă voi, să vă bucurați din plin de ei și să călătoriți cu plăcere prin această viață.

Sper că vă place ceea ce citiți.