Despre trafic…
Arta de a te grăbi, încet.
Oare numai mie mi se pare fascinat condusul pe străzile patriei…
România este pe primul loc în Europa la numărul de accidente rutiere. Potrivit Institutului Național de Statistică, pe drumurile patriei au loc, zilnic, peste 70 de accidente. Mai mult de 70% dintre ele se întâmplă în timpul zilei, iar 87% au loc pe carosabil uscat.
Și totuși…
Stau în coloană destul de des, atât dimineața cât și după-amiază…mă frustrează ideea asta de șoarece în labirint și gândul că respir toate noxele… dar opțiunile sunt extrem de limitate și cumva mă văd nevoit să fac acest compromis.
Din spatele volanului însă, descopăr o cu totul altă lume. O lume bizară, ciudată și în continuă dinamică. Presupun că majoritatea dintre noi ne lăsăm creierul acasă, atunci când ne suim la volan. Alminteri îmi este extraordinar de greu să înțeleg cum te poți grăbi atunci când se merge bară la bară, sau cum poți depăși pe trecerea de pietoni pentru a intra 20 de metri mai încolo în parcare.
Este fascinantă și capacitatea unora de a intuii efectiv semaforul. Claxonează înainte să se facă verde… pleacă atunci când se face roșu la pietoni( dar tot pe roșu și el).
Mergem pe drumurile noastre, extrem de proaste, cu viteze mult prea mari… depășim în curbe, depășim când vine de pe contrasens, depășim chiar și mașina care lasă în urma antiderapant. Ignoram sau poate că nu cunoaștem anumite reguli simple de circulație.
În zonele limitate cu 30km/h, limitarea aia ne ajută să putem fi mai atenți și statisticile spun, că în cazul unui impact la 30 la oră, pietonul are șanse mari să supraviețuiască.
Vedem cum unii se iau efectiv la bătaie pentru niște nimicuri, cum își etalează vastele cunoștințe în materie de înjurături, cum îți iau la pomeneală pe rând, atât morții cât și vii. Iar românul, orgolios din fire nu poate trece cu vederea o înjurătură de mamă venită din partea lui nimeni de nicăieri…
Este o lume a nervilor, o lume a frustrărilor și a marii majorități de oameni realmente imbecili. O lume în care aparent se conduce sub influență și chiar și fără permis. Nimic nu se schimbă în bine, poate doar în mai rău.
NE DĂM FLASH-URI ȘI MURIM PRIN AMBULANȚE
Viața este mai importantă, întodeauna. Unele accidente lasă urme groaznice în viața noastră, diferența de câteva secunde fiind deseori limita dintre normalitate și hazard. Mulți dintre noi mergem cu copiii în mașină. Asta ne obligă să fim mult mai prudenți și mai calmi, altminteri riscăm să traumatizăm acei copii.
În țara în care faci 11 ore de la Brașov la București, nu ai cum să spui că te grăbești !
Poți însă să alegi să fi idiot și să îți riști viața, atât a ta cât și a altora, doar pentru că vrei să ajungi mai repede… unde anume nu poți fi sigur…
Nu trebuie să fi un geniu ca să îți dai seama că șansele de supraviețuire sunt extrem de limitate în frontalul cu un tir, în frontal în general… și că dacă supraviețuiești, ceea ce urmează cu greu se mai poate numi viața…
Mai poți însă și să te grăbești încet, să fi rațional și realist și să fi diferit de restul.
Poți alege să conduci atent, să eviți altercațiile și să nu faci depășiri inutile. Cineva te așteaptă acasă și nu cred că există moarte mai lipsită de sens decât într-un accident auto.
Ai răbdare în trafic, merită din plin…
